Pentru România, turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie, atât a investitorilor cât şi a turiştilor străini, însă acest lucru este îngreunat de concurenţa puternică din partea ţărilor vecine şi de amploarea problemelor legate de competitivitate.
       
        Cum promovăm turismul românesc
       
        Consider că promovarea turistică a României trebuie să se alinieze tendinţei internaţionale de creştere a rolului instituţiilor naţionale, ce ar trebui să aibă prin statut rolul de prezentare a ofertei turistice şi a pachetelor de servicii turistice către un segment cât mai larg de consumatori, interni şi externi.
        Spre neşansa noastră pentru anul turistic 2008, litoralul românesc a fost scos din catalogul de vacanţă a tour-operatorului german Neckerman, parte a grupului Thomas Cook, ce are o influenţă destul de mare în Europa occidentală. Practic, România nu mai este interesantă ca destinaţie turistică şi astfel nu se vor mai contracta pachete de vacanţă pentru litoralul românesc al Marii Negre pentru consumatorii germani, în aceleaşi condiţii în care şi TUI Scandinavia a renunţat definitiv la litoralul românesc în anul 2006. De altfel, activitatea turistică a TUI România s-a diminuat considerabil, de la 25.000 de turişti, în 2005, la 5.000 turişti în anul 2006. Dacă pentru staţiunea Albena din Bulgaria problema care a condus la excluderea din catalog a fost cea a preţurilor prea mari pentru serviciile prestate, în cazul litoralului românesc, „bila neagră” a fost acordată calităţii serviciilor.
        În turismul românesc, în general, calitatea serviciilor lasă încă mult de dorit şi nu cred că acest inconvenient se poate schimba peste noapte.
       
        Şanse de redresare
       
        O şansă pentru redresarea acestui segment o reprezintă faptul că turismul românesc va putea să folosească, începând din această lună, fondurile europene, după ce Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor a aprobat criteriile de eligibilitate pentru axa 5 din Programul Operaţional Regional (POR), referitoare la turism. În total, departamentul de turism din cadrul Ministerului pentru IMM-uri, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale va avea la dispoziţie 715 milioane de euro în perioada 2007-2013, din care cea mai mare parte a acestor fonduri, 330 milioane euro, vor fi direcţionaţi pentru creşterea calităţii serviciilor. Nu cred că este normal ca după 17 ani să constatăm că nu reuşim să avem o educaţie turistică ce ar putea să reprezinte o tradiţie şi nu un job ocazional sau sezonier, iar pe cei care lucrează în hoteluri şi restaurante trebuie să-i „motivezi” pentru a-i face să zâmbească şi a fi amabili. Salariile sunt mici şi atâta timp cât ele nu vor fi comparabile cu cele din ţările vecine, serviciile vor fi în continuare deficitare. Oamenii cu pregătire şi cu vechime în industria turistică s-au reprofilat, sau au preferă să meargă în alte părţi să lucreze, pe salarii decente. În clasamentul World Travel&Tourism Council, privind PIB-ul generat de activitatea turistică în economiile ţărilor, România ocupa în anul 2006, locul 162 din 174 de ţări. Practic suntem la coada clasamentului, chiar dacă acelaşi organism ne situează pe locul 12 într-un alt clasament privind rata reală de creştere a sectorului turistic în următorii zece ani. Industria turistică din ţările vecine a generat o pondere a veniturilor în PIB de 20,1% în Croaţia, 16% în Bulgaria, 15,1% în Grecia, 13,6% în Cehia şi lista ar putea continua cu toate ţările vecine nouă. În România ponderea veniturilor din turism de abia dacă atinge 2% în PIB. În conformitate cu Strategia de Dezvoltare din Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, marele avantaj al României, în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului, este oferit de prezenţa resurselor naturale şi culturale de o mare diversitate şi armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism, deci ar trebui să nu fim dependenţi de litoral.
       
        Diversificarea ofertei turistice
       
        Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, România dispune de numeroase resurse turistice de exploatat şi valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic, nu numai a perioadei estivale şi a celei hibernale. Aş remarca în acest sens cele 18 parcuri naţionale şi naturale, ariile protejate, rezervaţia biosfera Delta Dunării, bogăţia şi diversitatea patrimoniului cultural (mănăstiri, cetăţi, biserici, monumente), comunităţile umane care păstrează valorile civilizaţiei culturale rurale în viaţa de zi cu zi, oportunităţile de practicare a turismului de aventură, oferite de râurile naţionale, a speo-turismului, turismului ecvestru, turismului de croazieră pe fluviul Dunărea, turismului uval, favorizat de faptul că România este a cincea ţară în Europa în ceea ce priveşte viticultura, oportunităţile pentru practicarea cicloturismului, a mountain-bike, dar şi a concursurilor out-of-road. Toate acestea conferă României potenţial pentru dezvoltarea produselor turistice complexe şi creşterea numărului total de turişti. De asemenea, oportunităţile pentru atragerea turiştilor străini în special sunt din ce în ce mai diverse: oferta staţiunilor turistice balneare, diferite forme ale turismului de afaceri generate de congrese, simpozioane şi expoziţii, acţiuni cu caracter diplomatic generate de aderarea României la NATO, intrarea României în Uniunea Europeană, viaţa cultural-ştiinţifică, seminarii internaţionale pe diferite teme educaţionale şi de deschiderea de afaceri cu firme multinaţionale etc.
        O problemă de importanţă naţională, dar şi regională, cu care se confruntă România este reprezentată de gradul diferit de valorificare a potenţialului turistic, având în vedere rolul care trebuie acordat respectării capacităţii de suport, dar şi eliminării disparităţilor economice regionale.
        În timp ce zone precum Valea Prahovei, Braşov şi împrejurimi, Constanţa şi litoralul Mării Negre au un turism de masă la limita superioară şi peste, a capacităţii de suport în sezonul de vârf, în restul zonelor turistice circulaţia turiştilor este la jumătatea capacităţii de suport şi chiar mai mică.
        Specialiştii consideră că principalul motiv al acestei situaţii îl constituie un complex de condiţii de exploatare neadecvate. Aş începe enumerarea acestor condiţii cu infrastructura care lasă de dorit şi aici nu mă refer doar la reţeaua de drumuri, mulţi turişti preferând să meargă în concediu cu maşina, ci şi la numărul mic de aeroporturi, multe dintre ele nefuncţionale pentru un trafic aglomerat în vârfurile de sezon, liberalizarea serviciilor aviatice fiind unul dintre factorii care pot aduce beneficii atât pentru turism, cât şi pentru economia naţională şi regională. Serviciile turistice şi utilităţile generale de calitate slabă, programe de agrement insuficiente, reţele de structuri turistice de cazare, alimentaţie şi agrement neacoperitoare, forţă de muncă în structură ocupaţională turistică neadecvată cererii pieţei şi insuficientă cantitativ sunt alte câteva motive care fac din turismul românesc „Cenuşăreasa” economiei noastre. În industria turismului lucrează aproape o jumătate de milion de români, adică 5,8% din totalul forţei de muncă, în timp ce în Croaţia procentul este de 23,1%, iar în Bulgaria de 13,6%.
        Dar în România, acest personal nu este calificat, dată fiind durata scurtă de angajare, determinată de sezonul estival redus. Pentru Turcia, Grecia, Elveţia, Austria turismul este o “religie”, cu crezuri, cu reguli, în care toţi se “închină” în faţa clientului. Pentru cei care activează în acest domeniu în străinătate, turismul este o carieră, pentru noi este doar un job.
        În raport cu potenţialul turistic, profitul obţinut de întreprinzătorii în turism este mic. Aceasta se datorează în principal lipsei produselor turistice complexe, existenţei capacităţilor turistice vechi şi nemodernizate, privatizate în anii 2001-2002, şi nu în ultimul rând a lipsei facilităţilor pentru realizarea de capacităţi turistice integrate, modern echipate şi dotate.
        Sezonul estival este scurt pentru că majoritatea activităţilor conexe lipsesc. Adevăratul sezon debutează pe 15 iunie, nu pe 1 mai, iar vârful de sezon este constituit din lunile iulie şi august.

ec. dr. Violeta Tătaru