Când vine vorba de banul public administrat de importanţii din primările Scoarţa şi Glogova, e suficient să consulţi lista de achiziţii ca să-ţi vină să scuipi în sân şi să te rogi la Cel de sus să te lumineze… La una din cele două primării mai sus invocate, importanţii au achiziţionat sare de 2 milioane lei vechi/kg … Şi ca să pricepeţi şi mai bine achiziţiile cu pricina au fost făcute pentru şcoli. Să nu credeţi cumva că sarea a fost achiziţionată pentru bucatele elevilor, că ei au parte de acţiunea laptele şi cornul, acţiunea sarea este din când, în când, sau mai exact din gând în gândul edilului primăriei cu pricina, atunci când vin în vizită alţi importanţi şi sunt întâmpinaţi cu pâine şi sare. La aşa oaspeţi aşa sare…Şi tot în zona primăriilor mai sus invocate a fost achiziţionat un calculator în valoare de 70 milioane de lei vechi!...La preţul acesta te întrebi ce face frate calculatorul de costă atâta bănet? O ţine de cald copiilor la iarnă, că la cele două primării pregătirea pentru sezonul rece se face în doi timpi, pe loc şi greoi… Deşi suntem în luna octombrie, nu s-a făcut verificarea instalaţiilor de căldură, (sobe, calorifere, centrale termice şi nu s-a achiziţionat nici combustibilul necesar, o soluţie am avea, o comasare a elevilor, strâns uniţi în jurul calculatorului de 70 de milioane lei. Dacă achiziţiile nu omoară viruşii marca SF, măcar bugetul local să-l decimeze că or fi prea mulţi şi se ceartă în contul primăriei că stau prea înghesuiţi. În ziua de azi, dacă nu ai bani eşti prost, aşa s-or fi gândit edilii primăriilor cu pricina… Şi mai apoi cum să spui despre întâiul gospodar că ar fi prost? Asta e calomnie, zău aşa. Iar puterea banului este aceea că este onorat şi cel ce nu merită onoare, că e vizat şi cel ce nu trebuie vizat şi că-i salutat şi cel care nu trebuie salutat. Pentru bani, muritorii vorbesc de rău şi despre ceea ce nu merită vorbit de rău şi laudă în gura mare şi ceea ce nu trebuie să fie lăudat. Goana după bani nu mai are măsură. Pe de altă parte nu-i invidiez, degeaba are el pat de aur, dacă nu are somn şi mai apoi lanţului de fier nu-i trebuie veriga de aur…Probabil că şi onorabili domni au uitat că banii nemunciţi, zboară uşor şi că ulciorul se sparge taman atunci când te aştepţi mai puţin. Jalba despre câte nereguli estem pe la primării a ajuns şi pe masa prefectului Ştefan Marian Popescu Bejat, rămânem să ne uimim despre soarta ulciorului importanţilor din propoziţia de mai sus, care s-ar părea că rezistă, rezistă….Şpagă sau licitaţii oneroase, aducătoare de bani nemunciţi ai căror protagonişti vor fi daţi mai devreme sau mai târziu de exemplu naţiunii şi îşi vor pierde şi puţinul somn pe care-l mai posedă! Acum te trezeşti cu câte unul cu mintea plecată în lumi neştiute de simpli muritori, care credea că noi suntem cei care au „picat“ mereu în greşeala de a nu fi deloc impresionaţi de numele sonore despre care ţi-ai permis să cârcoteşti. Şi acum intervine unul din ceată, un individ aproape eteric, a cărui credinţă cu greu o mai poţi urni din loc, care trăieşte doar pentru „Unul“ în care ai dat şi care îşi apără adulatul prin orice mijloace. Rolul principal îi revine însă în aplauzele asistenţei, stuchitorului specializat în parole din folclorul de cartier, o chestie fără formă precisă, doar cu un scop bine definit şi anume, acela al bălăcărelii de nu te mai spală toate apele înspumate ale judeţului. Din fericire, stuchiturile lui sunt uşor previzibile, aşa că ajutorul de nădejde în treburile „gospodăreşti ale haitei se uită, tâmp, habotnic, întrebându-şi piţigoii şefi cum să facă şi ce pentru a le fi în continuare de ajutor. Dacă aria calomniei prestată de stuchitorul de serviciu al conspiraţiei de conjunctură îşi va atinge scopul, ne vom dumirii abia atunci când capetele împricinaţilor vor sta pe tipsia de argint…

Adriana Perşa