Ce spune televiziunea nu mai contează decât în mică măsură, societatea civilă este doar la simpozioane şi pe hârtie, intelectualii îşi spun unii la alţii cum este bine, dar poporul în majoritate nu mai ascultă de nimeni şi de nimic.
       
        Oamenii de rând nu contează
       
        Unii sunt foarte bogaţi şi îi interesează doar omul politic care poate să-i protejeze de justiţie, clasa de mijloc are preocupările ei , adică un serviciu bine plătit, o casă, maşină, au în general puterea de a nu se lăsa păcăliţi de un populism ieftin .
        Dar cei mai mulţi români au probleme reale: lipsa locurilor de muncă, salariile mici, pensiile de mizerie, cei care trăiesc în mediul rural şi ar trebui să fie fermierii României, fac o agricultură de subzistenţă, pământurile sunt nemuncite, recoltele sunt mici, utilajele agricole depăşite sau lipsesc cu desăvârşire.
        În multe oraşe monoindustriale înainte de 1989, acum şomajul a atins cote alarmante, a crescut prostituţia, traficul de carne vie, de organe, de persoane, consum de droguri ,etc.
       
        Dezechilibrul social
       
        Societatea românească este total dezechilibrată social iar de aici şi până la violenţă, mitinguri, greve, nu este decât un pas. Instituţiile fundamentale ale statului şi ale democraţiei, cum ar fi parlamentul, justiţia, guvernul, au o încredere foarte mică.
        Pe acest fond, discursul populist, demagogic gen : Traian Băsescu, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, prinde foarte bine pentru ca scopul acestor politicieni nu este de a veni cu soluţii la problemele oamenilor, ci de a se folosi de necazurile lor, pentru a veni la putere.
        Este trist că de fiecare data am avut de ales „răul cel mic” dar fără a şti ce înseamnă râul cel mare sau cel mic şi care este scara care le măsoară.
        Spuneam că stabilitatea politică este foarte importanta pentru a dezvolta o ţară şi dădeam exemplul Germaniei unde cele doua forţe politice de stânga şi de dreapta, după alegeri s-au unit şi au făcut un grup foarte puternic, apoi Franţa, unde deşi dreapta a câştigat, în noul guvern au fost chemaţi şi miniştrii socialişti, şi exemplele ar putea continua. Deci acolo se poate, aici orgoliile între persoane sunt mai puternice decât doctrinele şi calculele aritmetice.
       
        Votul uninominal, consecinţe
       
        Făcând o analiză lucidă îmi dau seama că este foarte greu să reformezi clasa politică, votul uninominal va aduce în Parlament o adunătura şi mai pestriţă ca acum, nemulţumirile vor creşte şi mai mult, corupţia există peste tot, doar că a luat forme moderne, greu de depistat.
        Sigur ca până acum nu am înţeles de ce de-a lungul istoriei, fie ne-au fost impuşi domni din afara ţării, fie i-am chemat noi să ne conducă, pentru că se pare că „Trădarea la români” începe să atingă cote alarmante. Un proverb sune că „urăsc şarpele nu pentru că muşcă, ci pentru că înainte de a musca se ascunde” . Oare câţi şerpi sunt în societatea românească de la cel mai mic la cel mai înalt nivel? Nimeni nu ştie pentru că ei stau ascunşi, dar veninul lor se împrăştie fără să ne dăm seama şi în sângele nostru.
        Nu ştiu care este soluţia, poate mă puteţi ajuta dumneavoastră să găsim împreună cea mai buna metodă de a lupta contra …..şarpelui!

Cristian Toader Pasti

        Eugeniu Carada - născut la Craiova în anul 1836 ( oraş unde i s-a ridicat o statuie) a fost descendentul unei familii boiereşti, probabil de origine italiană sau greacă, a venit de tânăr la Bucureşti şi s-a ataşat mişcării masonice grupate în jurul lojii Dreptate şi Frăţie întemeiată în octombrie 1843 pe dealul Filaretului de către Ion Ghica.După încheierea Războiului Crimeii şi revenirea revoluţionarilor masoni din 1848 în ţară, Carada s-a ataşat mai ales de Ion C.Brătianu, a luat parte la răsturnarea lui Alexandru Ioan Cuza din noaptea de 11/12 februarie 1866 şi apoi la penibila revoluţie de la Ploieşti din luna august 1870
        Condamnat şi silit să se stabilească la Paris a revenit în ţară după formarea Coaliţiei de la Mazar – Pasa şi l-a urmat în cele mai spinoase probleme pe Ion C.Brătianu, devenit prim ministru, iniţial în războiul ruso –româno-rus pentru independenţa României, mai cu seamă prin emisiunea biletelor de credit ipotecar. În anul 1880 a jucat un rol hotărâtor la înfiinţarea Băncii Naţionale a României. Dar, rămas toată viaţa mason, a refuzat orice funcţie care l-ar fi silit să depună jurământul înaintea regelui Carol I şi s-a mulţumit cu rolul modest de director de bancă, post deţinut 30 de ani, cu asentimentul regelui Carol I care, deşi nu-l cunoştea personal, îi respecta patriotismul, demnitatea, corectitudinea şi excepţionalul talent de organizator la Banca Naţională şi Creditul Funciar Rural, instituţie unde, după moartea lui Ion C. Brătianu a organizat ceea ce se numea Oculta, grupând un număr de membrii care urmau să-l proclame, la moartea lui Dimitrie A. Sturdza, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, pe Ionel Brătianu după cum îi jurase pe patul de moarte lui Ion C.Brătianu. În luna decembrie 1908, după demisia lui Dimitrie Sturdza, visul lui Carada a fost îndeplinit. La înmormântarea lui, regele Carol I a solicitat cortegiului funerar să treacă prin faţa palatului regal unde, în mare ţinută, i-a dat onorul de la o fereastră. Atât de mare era încrederea lui Carol I în Carada încât în toate proiectele de legi cu caracter economic sau financiar, regele solicita ministrului respectiv obţinerea avizului republicanului Carada.

Masonul de serviciu