Cu toate declaraţiile, pliantele, sau articolele de presă cu care sunt bombardaţi, românii de rând sunt departe de a pricepe care sunt binefacerile cu care ne-a „cadonat” Uniunea Europeană. Ştiu de fonduri nerambursabile, la care ei nu au acces, pentru că nu au bani pentru cofinanţare, ştiu că pot pleca la muncă în ţările comunitare care ne agreează, dar, în rest, ştiu că li se impun reguli care le taie respiraţia. Producătorii agricoli, care până acum nu plăteau impozite, trebuie să-şi declare producţia de fructe, de exemplu, dacă vor să le vândă în afara localităţii de domiciliu şi să plătească impozit pentru ea, sau să stea la mâna comerciantului, care să vină la tarla şi să-i facă preţul. Crescătorii de animale care vând acum brânză şi lapte în piaţă mai au puţin şi se vor întreba, ca şi producătorii de fructe, dacă mai e cazul să meargă cu produsele în piaţă, sau încearcă să le dea la en gross, bineînţeles dacă au cui. Pentru, că de exemplu, căpşunarii de la Polovragi, peste 600 de familii (care reprezintă 80% dintre locuitorii comunei) stau cu căpşunile pe marginea drumului, în speranţa că vor opri maşinile să mai cumpere câteva, pentru că nu au găsit comercianţi care să le achiziţioneze producţia de la domiciliu. Ca tacâmul să fie complet, nici producătorii de ţuică nu scapă mai uşor. Ei trebuie să-şi declare stocul de anul trecut, cantitatea estimată pe anul în curs, cazanul, şi să accepte ca acesta să-i fie sigilat, ca să nu facă, Doamne fereşte, ţuică pe furiş. Iar aici se vorbeşte de egalitate în drepturi şi îndatoriri, adică, de ce marii producători de băuturi alcoolice să stea cu cazanele sigilate şi să plăteasacă accize, iar micii producători, care le fac concurenţă, să nu plătească?
        Autorităţile spun că e normal să fie aşa, doar că românul nostru nu e de acord, pentru că, cică avem, la vremuri noi, biruri noi. E drept că nu e normal ca un producător agricol, care are venituri din vânzarea produselor, să nu plătească impozit şi el, aşa cum plăteşte orăşeanul, 16% din venitul global pe care îl obţine în cursul unui an. Şi mai drept e că, în felul acesta e stârpită tagma „samsarilor” din pieţele agricole, care îşi scoteau certificat de producători „pe naşpa” de la primării, după care ţineau calea producătorilor adevăraţi, obligându-i prin tot felul de metode, să le vândă lor sub preţ. De acord, până la urmă, cu strângerea „birurilor” vechi şi noi, dragi guvernanţi, dar, măcar de acum înainte, cheltuiţi banii românilor cu băgare de seamă, pentru că, aţă văzut, când se răzvrătesc răstoarnă tot…

Aura Stoenescu